Răspunderea fiscală solidară pentru datoriile neachitate ale societății


Nu de puține ori se întâmplă, cu precădere în ultima vreme, ca o societate să înregistreze obligații fiscale restante.


În situația în care respectiva societate nu are bunuri/venituri urmăribile sau, deși are, acestea nu sunt suficiente pentru acoperirea obligațiilor fiscale restante, organul fiscal are posibilitatea de a întocmi și comunica societății un proces-verbal de insolvabilitate.


Emiterea acestui proces-verbal de insolvabilitate reprezintă un indiciu care, de cele mai multe ori, dezvăluie următorul pas al autorităților: emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare a altor persoane, în principal persoane fizice, pentru datoriile neachitate ale societății.


Aceste persoane fizice sunt, de regulă, asociații/administratorii societății-debitoare. Ce semnifică această răspundere fiscală solidară? Bunurile asociatului/administratorului vor fi executate silit pentru acoperirea obligațiilor care, inițial, erau doar ale societății, însă care, de acum înainte, devin și ale asociatului/administratorului în cauză.


Astfel, în pofida faptului că societatea reprezintă, din punct de vedere juridic, o persoană distinctă de cea a asociatului/administratorului, legea permite organelor fiscale urmărirea bunurilor acestora din urmă (popriri, sechestre, vânzări silite etc.) pentru obligațiile asumate de societate.


Temeiul legal în baza căruia se poate emite o asemenea decizie de angajare îl constituie art. 25 și 26 din Codul de procedură fiscală.


Ce trebuie făcut în situația în care ni se comunică o asemenea decizie de angajare a răspunderii solidare pentru obligațiile societății? Luând în considerare că decizia constituie, conform art. 26 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, act administrativ-fiscal, aceasta trebuie contestată în termenul legal de 45 de zile de la comunicarea deciziei.


Este important de subliniat că această răspundere solidară este una excepțională, putând fi angajată în situațiile limitative prevăzute de legiuitor, concluzie impusă și de natura sa, de sancțiune îndreptată împotriva unor persoane care au acționat cu rea-credință, prin generarea insolvabilității societății-debitoare. Cu alte cuvinte, simplul fapt că o societate înregistrează datorii nu conduce automat la posibilitatea obligării asociatului/administratorului la suportarea acestora.


Din păcate, în practică s-au întâlnit multe cazuri în care organele fiscale au emis decizii de angajare a răspunderii fără a verifica în mod efectiv dacă asociatul/administratorul respectiv se face vinovat de una dintre faptele ilicite expres prevăzute de lege.


Trebuie reținut, totodată, că deciziile de angajare a răspunderii nu sunt motivate, de principiu, de către organele fiscale. Or, nemotivarea actului atrage nulitatea deciziei și exonerarea asociatului/administratorului de la plata obligațiilor societății.


Acestea fiind spuse, insistăm asupra faptului că trebuie acordată o atenție sporită acestui tip de răspundere, care poate atrage consecințe nefaste pentru situația patrimonială a asociaților/administratorilor.


Pentru mai multe informații ne puteți scrie la adresa de e-mail: fabian.cretu@fcretu-law.com sau telefonic la +40 740 363 815.

334 afișări0 comentarii