Interogarile efectuate de executorul judecătoresc nu constituie act de executare și nu întrerup termenul de prescripție a executării silite.
Un element esențial în formularea unei contestații la executare îl reprezintă verificarea emiterii actelor de executare înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de legislația procesual-civilă.
Fie că discutăm despre un contract de credit sau despre alte raporturi contractuale, se întâmplă deseori ca debitorilor să li se înființeze popriri/sechestre chiar și după câțiva ani de la comunicarea ultimelor acte de executare.
Într-un asemenea caz, se impune a se analiza cu prioritate în ce măsură ultimele acte mai puteau fi săvârșite, ținând cont de termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Actualmente, art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie, ca regulă, un termen de prescripție în materia drepturilor de creanță de 3 ani.
Acest termen este susceptibil de suspendare și întrerupere. În legătură cu potențialele cauze de întrerupere, am asistat recent un client, în calitate de contestator, obținând anularea adresei de înființare a popririi, precum și intoarcerea executării silite, tocmai pe considerentul că, în cauză, se împlinise termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, fără a se fi săvârșit un act de natură să-l întrerupă.
În considerentele sale, instanța a reținut, printre altele, următoarele:
„Adresele de obținere a informațiilor către diverse autorități, conform art. 659 C.pr.civ., nu reprezintă acte de executare și, ca atare, nu duc la întreruperea prescripției executării silite”.
Așadar, în calcularea termenului de prescripție, este necesar a se avea în vedere că adresele efectuate de către executorul judecătoresc în scop informativ, precum și eventualele interogări în bazele de date ale autorităților publice nu constituie acte de executare, astfel încât nu pot fi apte să întrerupă termenul de prescripție.
Cauzele de întrerupere sunt explicit menționate de legiuitor, iar instanțele române confirmă de-o manieră constantă că adresele executorului către diferite autorități pentru obținerea de informații nu se încadrează în categoria actelor de executare silită. Într-adevăr, potrivit art. 709 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, termenul de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea unui act de executare. Însă, de vreme ce nu suntem în prezența unui asemenea act, adresele respective nu pot întrerupe prescripția.
Pentru mai multe informații ne puteți scrie la adresa de e-mail: fabian.cretu@fcretu-law.com.
Comments