În Monitorul Oficial al României nr. 186 din 07 martie 2024, Partea I, a fost publicată Decizia nr. 5 din 7 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au statuat, cu titlu universal obligatoriu, următoarele:
„Admite sesizarea formulată de Tribunalul Timiș — Secția I civilă, în Dosarul nr. 25.846/325/2020*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că: În interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) și (4) din Codul civil, sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” reprezintă momentul maxim până la care hotărârea prin care a fost admisă o cerere având ca obiect atribuirea beneficiului locuinței conjugale la desfacerea căsătoriei își produce efectele juridice, fără ca admisibilitatea acțiunii să fie condiționată de existența pe rolul instanțelor judecătorești a unei cereri având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra aceleiași locuințe. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Problema de drept clarificată de ÎCCJ a fost următoarea: este admisibilă o cerere având drept obiect atribuirea beneficiului locuinței conjugale, proprietate comună a celor doi soți, în lipsa unui litigiu vizând ieșirea din indiviziune cu privire la respectivul imobil?
Decizia ÎCCJ este neechivocă: o atare cerere este admisibilă chiar și atunci când nu există pe rolul instanțelor de judecată competente o acțiune în partaj.
Această dezlegare prezintă o relevanță practică deosebită, întrucât situația avută spre analiză este deseori întâlnită. De regulă, soții dobândesc în timpul căsătoriei un imobil cu destinația de locuință de familie. În caz de divorț, însă înainte de partajarea – convențională sau judiciară – a imobilului, unul dintre soți poate solicita instanței de judecată acordarea beneficiului locuinței conjugale, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg.
Dispoziția legală analizată:
„Art. 324: Atribuirea beneficiului contractului de închiriere
(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi.
(2) Soţul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soţ o indemnizaţie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuinţă, cu excepţia cazului în care divorţul a fost pronunţat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizaţia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soţului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului şi produce efecte faţă de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar şi în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soţi, atribuirea beneficiului locuinţei conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.”
În situația în care sunteți parte într-o procedură de divorț, este recomandabil să apelați la un avocat, spre a vă putea apăra în mod corespunzător drepturile și interesele.
Pentru mai multe informații ne puteți scrie la adresa de e-mail fabian.cretu@fcretu-law.com sau contacta telefonic la nr. 0740.363.815.